Partidul Verde cere explicații administrație publice locale

De ani buni, șoferii plătesc taxele de parcare aferente zonelor stabilite de municipalitate, în Constanța. Tot de ani buni, acești bani se strâng la bugetul municipiului, fără a se dea vreo informație oficială în privința manierei în care sunt cheltuite aceste sume. Locuitorii municipiului reședință de județ au sperat că banii colectați, fie și în parte, vor fi folosiți pentru construcția unor parcări adevărate – supra sau subterane- în condițiile în care actuala administrație locală  a “rezolvat” problema prin... trasarea de dungi pe străzi, alei și bulevarde.

Dată fiind această situație, Organizația Municipală a Partidului Verde Constanța solicită, în conformitate cu prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, date privind sumele colectate de municipalitate din taxele de parcare.

„Partidul Verde Constanța dorește să obțină informați referitoare la taxarea parcărilor  și veniturile încasate în stațiunea Mamaia în anii 2021 și 2022.

În mod specific, am dori să aflăm sumele colectate în anii 2021 și 2022 din taxarea parcărilor în zonele 0, 1 și 2. Ne interesează modul în care aceste fonduri au fost direcționate și utilizate în  beneficiul orașului și al cetățenilor săi.

De asemenea, am dori să obținem informații despre veniturile încasate în stațiunea Mamaia pe parcursul sezonului estival (iunie-septembrie) în anii 2021 și 2022.”, a transmis Marius Aurelian Mitulescu, lider al Organizației Municipale a Partidului Verde, prin solicitarea către Primăria Constanța.

În actualul context, când locuitorii municipiului au zilnic probleme cu parcarea autoturismelor, chiar dacă plătesc taxele percepute de administrația publică locale, demersul Partidului Verde este unul de normalitate. Rămâne, însă, să vedem dacă reprezentanții Primărie Constanța vor răspunde, în termen legal, acestei solicitări.

“Vă mulțumim anticipat pentru cooperare și așteptăm cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.”, a transmis, în încheiere, Marius Aurelian Mitulescu.

Măriuca ANDRONE

  2560