La sfârșit de săptămână am ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean. De data aceasta în postură de aparținător.

Ca de obicei, era aglomerație. Și, tot ca de obicei, cei aflați în sala de așteptare își manifestau nemulțumirea față de timpul petrecut acolo. Chestiune aproape de înțeles în condițiile în care treceau ore bune până la momentul la care le venea rândul. Greu de înțeles era, însă, motivul pentru care acele persoane au ajuns UPU.

Tinerica de lângă mine era mai abitir ca un ardei umplut pus să fiarbă! Motivul? Orele trecute în așteptarea rezolvării situație mamei sale. “Ufff, sărăcuța, dar ce are?”, am întrebat cu multă compasiune. Am aflat că avea burta umflată. De când? De....o săptămână! Între timp problema femeii a fost rezolvată: era constipată!!! Și, culmea, doctorița care îi explica aparținătoarei situație mamei sale nu era isterică. Sincer, eu aș fi fost. Nu de altceva, dar era o problemă care se putea rezolva acasă, ca să nu mai amintim că s-a inventat medicul de familie. Bașca supozitoarele…

Tătăița așezat pe scaunul din fața mea părea a fi îndreptățit să se afle acolo. Avea piciorul în ghips și se văicărea de mama focului.  Îl deranja tare ghips-ul. Avea mâncărimi sub el și venise să i-l scoată cineva. De ce acum? Pentru că pe zi, atunci când fusese programat la medic nu a putut să ajungă, ocupat fiind cu…nepoții. Veniți în vizită! Nepoți care, de altfel, nu erau alături de el. Era însoțit de un vecin. De ce nu a așteptat până a doua zi ? “Păi dacă tot am fost programat astăzi”,  a replicat tătăița, uitându-se la ceas. Era 18.00, deci tot astăzi …

Sunt doar două exemple din multitudinea de prezentări la UPU din motive cel puțin aiuritoare, ca să nu le spus altcumva!

Nu cred că există tură în care să nu fie prezenți constănțeni a căror problemă putea fi rezolvată altcumva: medic de familie, policlinică, cabinete de specialitate.  

Nu cred că există tură în care să nu fie pierdut timp pentru rezolvarea unor asemenea “cazuri”. Timp prețios pentru cei care au, realmente, probleme urgente de sănătate….

La un moment dat, din dreptul recepției s-au auzit niște onomatopee cel puțin deranjante. Era o pirandă ofuscată pentru că nu avea prioritate. “Mânca-ţi-aş, m-am înțepat la deget și mă doare. Ce mă pui tu să aștept”, se roțăia femeia. Întrebată fiind când s-a întâmplat “evenimentul”’, piranda s-a burzuluit și mai tare: Acu trei zile, da ce te interesează pe tine? Ești doctor?   

În rest, s-auzim numai de sănătate! Căci de bolnavi închipuiți care aglomerează inutil UPU ,văitându-se apoi că stau prea mult acolo, ne-am cam săturat…

PS

Un gând bun și mulțumiri doamnei doctor Alina Prăzaru, cea care în “nebunia” de la Urgențe a avut răbdarea necesară să se ocupe cu profesionalism de un om bolanav și, mai mult decât atât, să-l îndrume pe dificilul drum al pacientului oncologic

Redacția Online